Dupa Egipt

Ne-am intors din a doua excursie din Egipt. Supriza este ca ne-am reindragostit de aceasta tara. Din nou am intalnit oameni minunati, calzi, extraordinar de comunicativi si veseli. La nici 10 minute de cand ii vezi prima data vorbesti cu ei de parca te cunosti de o viata, impartasesti cu ei experiente din tara ta, iar ei din tara lor, lucruri pe care, din pacate poate nu ai timp sa le vorbesti cu cei apropiati. Ar face orice sa te vada multumit si se simt jigniti daca nu intri in acel ritual de negociere, din care, cu o imensa curiozitate vor incerca sa te cunoasca, sa afle cat mai multe despre tine, despre limba si tara ta. Trebuie sa recunosc ca sunt oamenii cei mai receptivi pe care i-am cunoscut, fiind in stare sa iti invete limba si obiceiurile extraordinar de repede. Sunt oameni simpli, dar de multe ori ii auzi vorbind 3-4-5 limbi straine, invatate doar "dupa ureche".

In ultima zi de stat in Egipt, fiind intr-un magazin, la cumparaturi, am inceput sa povestim cu vanzatorul. Dupa nici 10 minute el ne dadea din calculatorul lui toata muzica egipteana pe care o avea, mandru ca ne place muzica din tara lui. Singura conditie: sa ii aratam poze din Romania, sa vada cum traim, cum arata tara noastra. In acel moment astfel de schimburi te fac sa te gandesti la multe: cat de multe lucruri poti invata de la alte popoare si poate care sunt adevaratele valori.

In aceasta saptamana am avut sansa sa vedem 2 extreme ale Egiptului, care inca socheaza. Prima extrema este un lux desarvasit, pe care l-au construit si pe care il merita cu prisosinta: un hotel extraordinar, cum rar ai ocazia sa vezi "live", in care angajatii s-ar da si peste cap daca acest lucru te face fericit pe tine, ca si client (http://www.savoy-sharm.com/savoy/ ). Al doilea lucru socant este faptul ca acesti oameni saraci, care traiesc in desert stiu sa scoata apa si din piatra seaca. Intr-o noapte am fost intr-o excursie putin mai diferita, dar care suna din start a aventura: plecarea in excursie era la ora 21:30. Am zis "da". Am calatorit in plin desert timp de 3 ore, pana la o manastire la baza muntelui Sinai. Am primit fiecare cate o lanterna, iar un ghid beduin ne-a dat cateva detalii: vom urca muntele pe timp de noapte, la lumina lanternelor aproximativ 8 kilometri pe o poteca din pietre si nisip, dupa care inca 700 de trepte pana in varful muntelui, la 2.200 metri altitudine.Pe tot parcursul potecii erau camile, care in schimbul a 20 dolari, iti erau puse la dispozitie, pe post de taxi, sa te "care" pana la acele trepte. Asta daca nu mai puteai urca.

Am reusit sa ajungem pe summit in jurul orei 4:30 dimineata, groaznic de obositi, deoarece nu am vrut sa apelam la camile. Era o bezna cumplita, batea vantul si era frig. La ora 5 dimineata, cand a inceput sa rasara soarele ne-am uitat de jur imprejur si am ramas complet socati: eram aproximativ 1.000 de persoane pe acel summit in asteptarea rasaritului. Cu alte cuvinte, acesti oameni amarati si saraci, in fiecare zi, reusesc sa adune cate 1-2 mii de oameni, care sa vada rasaritul in varful unui munte, in plin desert. Nu te costa "decat" 50 dolari ca sa urci noaptea pe un munte si sa vezi un rasarit de exceptie. Oamenii astia, dintr-un desert in care rar vezi o buruiana au stiut sa "faca" 50.000 dolari pe noapte. Asta se cheama turism. Pacat ca Romania e "saraca" in peisaje... Ce ar fi facut in tara noastra bietii egipteni din mare, munte, delta, Dunare, traditii, istorie etc etc ... Mi-e frica sa ma gandesc serios la aceasta problema.

In concluzie, Egiptul merita vazut si mai ales merita apreciat. Are lux, are desert, are corali, dar mai ales are niste oameni extraordinari. Ceva imi spune ca nu a fost ultima excursie in acea zona...

PS. La nici 1 de zi de cand ne-am intors in Romania, am primit din pacate inca o data confirmarea ca mentalitatea noastra de romani nu se va schimba usor. Am mers cu familia la un magazin de pantofi din galeria Carrefour, la Reno, in ideea de a cumpara copilului o pereche de pantofi. Am intrat in magazin, inca sub "drogul" Egiptului, dornic de a povesti cu vanzatorul. A venit la mine un vanzator plictisit si in loc de buna ziua se uita lung la mine si zice "va rog sa iesiti afara, nu aveti voie cu caruciorul in magazinul nostru". M-am blocat si am iesit socat. Mi-am dat seama ca nu pot pleca fara sa ii spun omului parerea mea despre el asa ca revin in magazin, ii spun pe niste cuvinte inca politicoase ca nu sunt la cumparaturi cu cainele, sa il las la intrarea in magazin, ci cu copilul la care vreau sa ii cumpar incaltaminte. Acest vanzator, vazandu-ma ca revin, incepe sa isi continue comportamentul de somer viitor: "asta e politica firmei, treaba dvs ce faceti. Daca daramati cutiile de pantofi, o sa va fofilati, ca asa fac toti ..."

L-am facut "bou" si l-am sfatuit sa nu fie socat daca magazinul se va inchide ca nu are clienti ... dar suntem romani, asa ca precis va da vina pe guvern, sau mai la moda, pe criza ...

Of, of, nu am crezut ca voi ajunge sa compar tari din Africa cu Romania, iar daca ar fi trebuit sa dau un pronostic, cu siguranta as fi zis 1 la Romania ...