15 octombrie 2009. A venit deja prima zapada. Din nou ma gandesc la ski. Normal, Austria. De ce nu Romania? Vorba aia: "avem o tara frumoasa", pacat ca e locuita ... Cand vad cainii de la televizor, jucandu-se cu tara asta ca si cu o jucarie noua, ma apuca durerea de cap. Toata ziua se bat intre ei care sa castige, fapt ce ma face sa cred ca inca nu am saracit de tot, ca inca mai au de unde fura. Nimeni nu isi pune problema cand candideaza sa spuna ce a facut pentru tara asta, ca sa il merite. Toti, dar absolut toti merg pe ideea "vom face". Ieri ma uitam cum primarul nostru, domnul Johannis, era curtat brusc de o gramada de politicieni. M-am suparat in prima faza, ca va lasa postul de vedeta al Sibiului, pentru un post in groapa cu noroi din Bucuresti. Nu stiam cum sa ii spun domnului primar ca prin aceasta decizie, practic, va dezamagi 88% din sibieni. Dupa un timp, mi-am dat seama ca e bine sa nu fim egoisti, sa dam ce avem si altora. Poate, la un moment dat, domnul Johannis va reusi sa schimbe tara asta, asa cum a schimbat si Sibiul. Poate. Oricum cred ca merita sa incercam. Asa ca nu mai sunt egoist, domnul Johannis a primit binecuvantarea mea, de sibian, sa mearga la Bucuresti. Pacat ca altii, simtind pericolul, l-au si inlaturat, in nici 24 de ore... Poate data viitoare.

Ma uitam ieri pe Antena 3, cand la emisiunea lui Mihai Gadea, un ziarist il intreba pe domnul Johannis cand s-a apucat de furat: inainte sau dupa Basescu. De ce nu avem cum sa intrebam si noi acel ziarist altceva: Domnule ziarist, dumneavoastra ce ati facut pentru Romania??? E usor sa arunci cu noroi, sa musti ca o javra pe cineva care vrea sa schimbe tara asta. Haideti sa curatam tara asta de javre (scuze, nu am nimic cu cainii), dar asa nu se mai poate ...

Altfel, nu mai ramane decat chiar un singur lucru: sa plec din tara asta, ca aici risti sa o iei razna.

Iar incep sa ma visez traind in Austria peste cativa ani ... oare chiar m-as plictisi daca as avea pensiunea mea, unde sa stau toata ziua la povesti cu turistii? Sotia mea, Diana sa fie monitor de schi, Eric sa fie la scoala in Viena, si tot anul sa facem excursii, drumetii, fotografii. Cred ca ar fi greu sa te adaptezi la o viata linistita, alaturi de oameni normali la cap, fara stres, gandindu-te zilnic daca ai chef de un schi, sau de o plimbare cu familia, stand iarna la foc la un schnaps ... hmmm... parca mai trebuie ceva: prietenii. Da, suta la suta...

Suna interesant ... daca prietenii mei vor citi acest articol, ii rog sa imi scrie. Daca ne adunam cativa, am o presimtire ca in curand voi incepe sa fac rezervari la viitoare mea pensiune din Austria. Doar pentru cei care gandesc ca mine, sorry ... Daca sunt singurul care gandeste asa ... lasati-ma sa mai visez. E frumos :)