Este joi. Nu orice joi ci "joia mare", adica exact ziua in care in Marginimea Sibiului se taie mieii pentru Pasti. Ma inarmez cu aparatul foto si pornesc dis de dimineata prin Marginime, doar doar voi "prinde" si eu vreun miel. Oamenii pe la sat sunt destul de harnici si imi fac curaj ca ora 8 dimineata nu e deja prea tarziu. Ma intalnesc cu Calin, un prieten de prin zona, care avea sa fie "omul de legatura"cu ciobanii. Nu oricine e bine primit la taiatul mieilor, ca, deh ... e mai mult o chestie traditionala, nu neaparat moderna, demna de Marea UE. Asa ca ciobanu', prevazator ma intreaba de vreo 3-4 ori: "Bah, tu nu esti de pe la UE sau de la vreun ziar? "... Incerc sa il linistesc si ii spun motivul meu real: vreau sa fac poze la taiatul mieilor ca cine stie cati ani se va mai face chestia asta. De ce sa mancam natural, cand avem atatea "bunataturi"pline de E-uri in supermarket? Cine sa mai cumpere miel, cand poti manca niste cremwursti frumosi de-ti lasa gura apa? Daca ai noroc, poate vor avea si carne in ei. :)

Dar sa terminam cu supermarketurile, ca aici e treaba serioasa. In curtea omului nostru era o forfota ca in piata. Vreo 4-5 ficiori ai satului trebaluiau, fiecare parca cu sarcini precise. Bietii miei behaiau inchisi in grajd, speriati ca le va veni in curand si lor randul. Vine gazda noastra cu un miel, speriat de mama focului si il agata de picior, asa cu capul in jos, parca sa ii dea un ultimul ragaz, ca bietul de el sa isi revada scurta viata prin care a trecut. Intre timp, ciobanasul nostru aduce frumos o galeata de vopsea lavabila si o aseaza cuminte langa mielul speriat. Normal ca in galeata nu era vopsea lavabila. Inca nu cred ca au aparut vopsele asa rosii ca sangele. Deja simt ca mi se face rau cand vad galeata rosie cum straluceste in lumina soarelui... Vine ciobanasul, cu un cutitas in mana si dintr-o miscare foarte priceputa "da drumul la robinet"... Bietul miel nici nu a apucat sa zica ceva ca deja cutitul e spalat si pregatit pentru urmatorul "client". Intre timp, ajutorul ciobanusului nostru da drumul la compresorul de aer... La ce o fi bun compresorul cu aer cand tai miei? Ma tot intreb eu asa pana reusesc sa vad si sa nu cred; face nenea o gaura sub blana si baga furtunul cu aer ca si cum ar umfla roata de la masina ... Hmmm ...Dintr-o data mielul nostru arata ca un balon cu aer ... dar oare de ce? Pai, zice Calin, prietenul asta al meu, dupa ce umfli mielul cu aer sa vezi ce usor dai jos blana de pe el... Nu zice el bine ca mielul nostru deja este intr-o parte si blana in alta. Eu incep sa rad, incercand sa ma mai relaxez si ii zic ciobanului nostru: Eh, da' usor se mai taie mieii, am crezut ca e mai greu. El incepe sa rada si aproape ma provoaca sa incerc si eu. Ma retrag speriat in spatele aparatului foto, refuzand sec concursul. Parca nu ma simt pregatit pentru o asa misiune. Mai fac 2-3 poze si imi dau seama ca nu a durat mai mult de 10 minute ca sa rezolve cazul ... "Hai mai repede cu inca unul, ca ne prind Pastile pe aici", striga ciobanul nostru la ajutorul lui, motiv foarte bun sa ne vedem si noi de drum ... Nu ca am avea vreo urgenta, dar parca nu as vedea acelasi film de 2 ori in aceeasi zi. :(

A fost scurta vizita de azi in Marginimea Sibiului, dar cu siguranta urmatoarele vor fi mai consistente. Ca si concluzie, nu e neaparat frumos sa vezi "taiatul mieilor"... dar am un sentiment ca este muuuult mai sanatos decat sa vezi cum se fac cremwurstii sau salamul in fabricile noastre moderne, pline ochi de spiritul, numit Occident. Si tare mi-e frica ca nu vor mai trece multi ani pana ne vom dezvata si de acest obicei. Ca doar in cate case mai miroase acum a cozonac de Pasti? Sau a prajitura?

Sarbatori Fericite si bineinteles, Pofta Buna :)

PS. Deja m-am abonat la o sedinta foto cu ciobanul nostru facand branza. Stati pe-aproape!