Sa ai curaj sa recunosti ca ai pasiuni!

Este foarte important sa ai pasiuni, locul in care sa te refugiezi tu ca individ si sa scapi de stresul cotidian. Este foarte important sa recunosti ca ai pasiuni, o "chestie" de care ai toate sansele sa faca prietenii tai misto de tine. Dar cred ca cel mai important este sa iti faci timp pentru pasiuni si sa iti multumesti astfel si "piticii de pe creier".

Dupa un lung studiu pe internet, mi-am facut curaj si dupa ce am parcurs pasii de mai sus, m-am inscris la primul meu workshop de fotografie, pus la cale de Mihai Moiceanu (http://www.cameramm.ro/). Abia in ultima zi de workshop, intr-o mica pauza, putin obosit dupa programul destul de intens imi dau seama ca am ales o "chestie" extraordinar de interesanta: 3 zile complet pline de fotografie, alaturi de un mare profesionist (atat ca fotograf cat si ca un om de natura), o echipa intreaga de oameni cu acelasi "pitic", care sa nu se uite ciudat la tine ca faci fotografii, o bucatica de natura (Magura, judetul Brasov) ca un colt de rai, cum rar mai vezi in Romania.

Parca suna ca reteta unei prajituri, atat de bune, incat nici nu ai terminat-o dar deja te si gandesti cand sa o mai faci o data.

Daca as fi lucrat la servici de la 6 dimineata pana la 1 noaptea, cu siguranta as fi avut o problema. Culmea, ca la acest worshop, nu iti mai venea sa mergi la culcare. Si nu eram singurul. De ce? Pentru ca dintr-o data vezi acele valori ale tale intalnindu-se: prieteni, calatorie, natura si fotografie. Si se combina superb. Chiar este extraordinar sa ai parte de asa ceva si sper ca la urmatorul workshop (cu siguranta ca acesta a fost doar primul), sa fie alaturi si familia. Ar fi chiar complet atunci.

Oricum, am primit deja virusul ... restul vine de la sine

PS. Calendarul 2010 suna in mare cam asa: iarna in Bucovina, primavara in Delta, vara, cu barca printre insulele grecesti, la inceptul toamnei in Alpi, pe Dolomiti, dupa care iar cu barca printre insulele din Dalmatia. Sfarsitul toamnei pune punctul pe "i": 3 saptamani in Tibet. Oare chiar trebuie sa mergem la servici???

15 octombrie 2009. A venit deja prima zapada. Din nou ma gandesc la ski. Normal, Austria. De ce nu Romania? Vorba aia: "avem o tara frumoasa", pacat ca e locuita ... Cand vad cainii de la televizor, jucandu-se cu tara asta ca si cu o jucarie noua, ma apuca durerea de cap. Toata ziua se bat intre ei care sa castige, fapt ce ma face sa cred ca inca nu am saracit de tot, ca inca mai au de unde fura. Nimeni nu isi pune problema cand candideaza sa spuna ce a facut pentru tara asta, ca sa il merite. Toti, dar absolut toti merg pe ideea "vom face". Ieri ma uitam cum primarul nostru, domnul Johannis, era curtat brusc de o gramada de politicieni. M-am suparat in prima faza, ca va lasa postul de vedeta al Sibiului, pentru un post in groapa cu noroi din Bucuresti. Nu stiam cum sa ii spun domnului primar ca prin aceasta decizie, practic, va dezamagi 88% din sibieni. Dupa un timp, mi-am dat seama ca e bine sa nu fim egoisti, sa dam ce avem si altora. Poate, la un moment dat, domnul Johannis va reusi sa schimbe tara asta, asa cum a schimbat si Sibiul. Poate. Oricum cred ca merita sa incercam. Asa ca nu mai sunt egoist, domnul Johannis a primit binecuvantarea mea, de sibian, sa mearga la Bucuresti. Pacat ca altii, simtind pericolul, l-au si inlaturat, in nici 24 de ore... Poate data viitoare.

Ma uitam ieri pe Antena 3, cand la emisiunea lui Mihai Gadea, un ziarist il intreba pe domnul Johannis cand s-a apucat de furat: inainte sau dupa Basescu. De ce nu avem cum sa intrebam si noi acel ziarist altceva: Domnule ziarist, dumneavoastra ce ati facut pentru Romania??? E usor sa arunci cu noroi, sa musti ca o javra pe cineva care vrea sa schimbe tara asta. Haideti sa curatam tara asta de javre (scuze, nu am nimic cu cainii), dar asa nu se mai poate ...

Altfel, nu mai ramane decat chiar un singur lucru: sa plec din tara asta, ca aici risti sa o iei razna.

Iar incep sa ma visez traind in Austria peste cativa ani ... oare chiar m-as plictisi daca as avea pensiunea mea, unde sa stau toata ziua la povesti cu turistii? Sotia mea, Diana sa fie monitor de schi, Eric sa fie la scoala in Viena, si tot anul sa facem excursii, drumetii, fotografii. Cred ca ar fi greu sa te adaptezi la o viata linistita, alaturi de oameni normali la cap, fara stres, gandindu-te zilnic daca ai chef de un schi, sau de o plimbare cu familia, stand iarna la foc la un schnaps ... hmmm... parca mai trebuie ceva: prietenii. Da, suta la suta...

Suna interesant ... daca prietenii mei vor citi acest articol, ii rog sa imi scrie. Daca ne adunam cativa, am o presimtire ca in curand voi incepe sa fac rezervari la viitoare mea pensiune din Austria. Doar pentru cei care gandesc ca mine, sorry ... Daca sunt singurul care gandeste asa ... lasati-ma sa mai visez. E frumos :)