Sa ai curaj sa recunosti ca ai pasiuni!

Este foarte important sa ai pasiuni, locul in care sa te refugiezi tu ca individ si sa scapi de stresul cotidian. Este foarte important sa recunosti ca ai pasiuni, o "chestie" de care ai toate sansele sa faca prietenii tai misto de tine. Dar cred ca cel mai important este sa iti faci timp pentru pasiuni si sa iti multumesti astfel si "piticii de pe creier".

Dupa un lung studiu pe internet, mi-am facut curaj si dupa ce am parcurs pasii de mai sus, m-am inscris la primul meu workshop de fotografie, pus la cale de Mihai Moiceanu (http://www.cameramm.ro/). Abia in ultima zi de workshop, intr-o mica pauza, putin obosit dupa programul destul de intens imi dau seama ca am ales o "chestie" extraordinar de interesanta: 3 zile complet pline de fotografie, alaturi de un mare profesionist (atat ca fotograf cat si ca un om de natura), o echipa intreaga de oameni cu acelasi "pitic", care sa nu se uite ciudat la tine ca faci fotografii, o bucatica de natura (Magura, judetul Brasov) ca un colt de rai, cum rar mai vezi in Romania.

Parca suna ca reteta unei prajituri, atat de bune, incat nici nu ai terminat-o dar deja te si gandesti cand sa o mai faci o data.

Daca as fi lucrat la servici de la 6 dimineata pana la 1 noaptea, cu siguranta as fi avut o problema. Culmea, ca la acest worshop, nu iti mai venea sa mergi la culcare. Si nu eram singurul. De ce? Pentru ca dintr-o data vezi acele valori ale tale intalnindu-se: prieteni, calatorie, natura si fotografie. Si se combina superb. Chiar este extraordinar sa ai parte de asa ceva si sper ca la urmatorul workshop (cu siguranta ca acesta a fost doar primul), sa fie alaturi si familia. Ar fi chiar complet atunci.

Oricum, am primit deja virusul ... restul vine de la sine

PS. Calendarul 2010 suna in mare cam asa: iarna in Bucovina, primavara in Delta, vara, cu barca printre insulele grecesti, la inceptul toamnei in Alpi, pe Dolomiti, dupa care iar cu barca printre insulele din Dalmatia. Sfarsitul toamnei pune punctul pe "i": 3 saptamani in Tibet. Oare chiar trebuie sa mergem la servici???

15 octombrie 2009. A venit deja prima zapada. Din nou ma gandesc la ski. Normal, Austria. De ce nu Romania? Vorba aia: "avem o tara frumoasa", pacat ca e locuita ... Cand vad cainii de la televizor, jucandu-se cu tara asta ca si cu o jucarie noua, ma apuca durerea de cap. Toata ziua se bat intre ei care sa castige, fapt ce ma face sa cred ca inca nu am saracit de tot, ca inca mai au de unde fura. Nimeni nu isi pune problema cand candideaza sa spuna ce a facut pentru tara asta, ca sa il merite. Toti, dar absolut toti merg pe ideea "vom face". Ieri ma uitam cum primarul nostru, domnul Johannis, era curtat brusc de o gramada de politicieni. M-am suparat in prima faza, ca va lasa postul de vedeta al Sibiului, pentru un post in groapa cu noroi din Bucuresti. Nu stiam cum sa ii spun domnului primar ca prin aceasta decizie, practic, va dezamagi 88% din sibieni. Dupa un timp, mi-am dat seama ca e bine sa nu fim egoisti, sa dam ce avem si altora. Poate, la un moment dat, domnul Johannis va reusi sa schimbe tara asta, asa cum a schimbat si Sibiul. Poate. Oricum cred ca merita sa incercam. Asa ca nu mai sunt egoist, domnul Johannis a primit binecuvantarea mea, de sibian, sa mearga la Bucuresti. Pacat ca altii, simtind pericolul, l-au si inlaturat, in nici 24 de ore... Poate data viitoare.

Ma uitam ieri pe Antena 3, cand la emisiunea lui Mihai Gadea, un ziarist il intreba pe domnul Johannis cand s-a apucat de furat: inainte sau dupa Basescu. De ce nu avem cum sa intrebam si noi acel ziarist altceva: Domnule ziarist, dumneavoastra ce ati facut pentru Romania??? E usor sa arunci cu noroi, sa musti ca o javra pe cineva care vrea sa schimbe tara asta. Haideti sa curatam tara asta de javre (scuze, nu am nimic cu cainii), dar asa nu se mai poate ...

Altfel, nu mai ramane decat chiar un singur lucru: sa plec din tara asta, ca aici risti sa o iei razna.

Iar incep sa ma visez traind in Austria peste cativa ani ... oare chiar m-as plictisi daca as avea pensiunea mea, unde sa stau toata ziua la povesti cu turistii? Sotia mea, Diana sa fie monitor de schi, Eric sa fie la scoala in Viena, si tot anul sa facem excursii, drumetii, fotografii. Cred ca ar fi greu sa te adaptezi la o viata linistita, alaturi de oameni normali la cap, fara stres, gandindu-te zilnic daca ai chef de un schi, sau de o plimbare cu familia, stand iarna la foc la un schnaps ... hmmm... parca mai trebuie ceva: prietenii. Da, suta la suta...

Suna interesant ... daca prietenii mei vor citi acest articol, ii rog sa imi scrie. Daca ne adunam cativa, am o presimtire ca in curand voi incepe sa fac rezervari la viitoare mea pensiune din Austria. Doar pentru cei care gandesc ca mine, sorry ... Daca sunt singurul care gandeste asa ... lasati-ma sa mai visez. E frumos :)

Dupa Egipt

Ne-am intors din a doua excursie din Egipt. Supriza este ca ne-am reindragostit de aceasta tara. Din nou am intalnit oameni minunati, calzi, extraordinar de comunicativi si veseli. La nici 10 minute de cand ii vezi prima data vorbesti cu ei de parca te cunosti de o viata, impartasesti cu ei experiente din tara ta, iar ei din tara lor, lucruri pe care, din pacate poate nu ai timp sa le vorbesti cu cei apropiati. Ar face orice sa te vada multumit si se simt jigniti daca nu intri in acel ritual de negociere, din care, cu o imensa curiozitate vor incerca sa te cunoasca, sa afle cat mai multe despre tine, despre limba si tara ta. Trebuie sa recunosc ca sunt oamenii cei mai receptivi pe care i-am cunoscut, fiind in stare sa iti invete limba si obiceiurile extraordinar de repede. Sunt oameni simpli, dar de multe ori ii auzi vorbind 3-4-5 limbi straine, invatate doar "dupa ureche".

In ultima zi de stat in Egipt, fiind intr-un magazin, la cumparaturi, am inceput sa povestim cu vanzatorul. Dupa nici 10 minute el ne dadea din calculatorul lui toata muzica egipteana pe care o avea, mandru ca ne place muzica din tara lui. Singura conditie: sa ii aratam poze din Romania, sa vada cum traim, cum arata tara noastra. In acel moment astfel de schimburi te fac sa te gandesti la multe: cat de multe lucruri poti invata de la alte popoare si poate care sunt adevaratele valori.

In aceasta saptamana am avut sansa sa vedem 2 extreme ale Egiptului, care inca socheaza. Prima extrema este un lux desarvasit, pe care l-au construit si pe care il merita cu prisosinta: un hotel extraordinar, cum rar ai ocazia sa vezi "live", in care angajatii s-ar da si peste cap daca acest lucru te face fericit pe tine, ca si client (http://www.savoy-sharm.com/savoy/ ). Al doilea lucru socant este faptul ca acesti oameni saraci, care traiesc in desert stiu sa scoata apa si din piatra seaca. Intr-o noapte am fost intr-o excursie putin mai diferita, dar care suna din start a aventura: plecarea in excursie era la ora 21:30. Am zis "da". Am calatorit in plin desert timp de 3 ore, pana la o manastire la baza muntelui Sinai. Am primit fiecare cate o lanterna, iar un ghid beduin ne-a dat cateva detalii: vom urca muntele pe timp de noapte, la lumina lanternelor aproximativ 8 kilometri pe o poteca din pietre si nisip, dupa care inca 700 de trepte pana in varful muntelui, la 2.200 metri altitudine.Pe tot parcursul potecii erau camile, care in schimbul a 20 dolari, iti erau puse la dispozitie, pe post de taxi, sa te "care" pana la acele trepte. Asta daca nu mai puteai urca.

Am reusit sa ajungem pe summit in jurul orei 4:30 dimineata, groaznic de obositi, deoarece nu am vrut sa apelam la camile. Era o bezna cumplita, batea vantul si era frig. La ora 5 dimineata, cand a inceput sa rasara soarele ne-am uitat de jur imprejur si am ramas complet socati: eram aproximativ 1.000 de persoane pe acel summit in asteptarea rasaritului. Cu alte cuvinte, acesti oameni amarati si saraci, in fiecare zi, reusesc sa adune cate 1-2 mii de oameni, care sa vada rasaritul in varful unui munte, in plin desert. Nu te costa "decat" 50 dolari ca sa urci noaptea pe un munte si sa vezi un rasarit de exceptie. Oamenii astia, dintr-un desert in care rar vezi o buruiana au stiut sa "faca" 50.000 dolari pe noapte. Asta se cheama turism. Pacat ca Romania e "saraca" in peisaje... Ce ar fi facut in tara noastra bietii egipteni din mare, munte, delta, Dunare, traditii, istorie etc etc ... Mi-e frica sa ma gandesc serios la aceasta problema.

In concluzie, Egiptul merita vazut si mai ales merita apreciat. Are lux, are desert, are corali, dar mai ales are niste oameni extraordinari. Ceva imi spune ca nu a fost ultima excursie in acea zona...

PS. La nici 1 de zi de cand ne-am intors in Romania, am primit din pacate inca o data confirmarea ca mentalitatea noastra de romani nu se va schimba usor. Am mers cu familia la un magazin de pantofi din galeria Carrefour, la Reno, in ideea de a cumpara copilului o pereche de pantofi. Am intrat in magazin, inca sub "drogul" Egiptului, dornic de a povesti cu vanzatorul. A venit la mine un vanzator plictisit si in loc de buna ziua se uita lung la mine si zice "va rog sa iesiti afara, nu aveti voie cu caruciorul in magazinul nostru". M-am blocat si am iesit socat. Mi-am dat seama ca nu pot pleca fara sa ii spun omului parerea mea despre el asa ca revin in magazin, ii spun pe niste cuvinte inca politicoase ca nu sunt la cumparaturi cu cainele, sa il las la intrarea in magazin, ci cu copilul la care vreau sa ii cumpar incaltaminte. Acest vanzator, vazandu-ma ca revin, incepe sa isi continue comportamentul de somer viitor: "asta e politica firmei, treaba dvs ce faceti. Daca daramati cutiile de pantofi, o sa va fofilati, ca asa fac toti ..."

L-am facut "bou" si l-am sfatuit sa nu fie socat daca magazinul se va inchide ca nu are clienti ... dar suntem romani, asa ca precis va da vina pe guvern, sau mai la moda, pe criza ...

Of, of, nu am crezut ca voi ajunge sa compar tari din Africa cu Romania, iar daca ar fi trebuit sa dau un pronostic, cu siguranta as fi zis 1 la Romania ...

Back to Africa

Ne intoarcem la locul faptei: Africa

In 2007 am facut prima excursie in Africa. Egiptul, Nilul, templele si piramidele ne-au schimbat: am plecat 2 si ne-am intors 3. Dupa noua luni de la excursia din Egipt, s-a nascut Eric Stefan Balaban. Acum, la aproape 2 ani, Eric isi cere drepturile: o surioara

Asadar, dupa aproape 3 ani, vom reveni in Africa. Tot in Egipt. Ni s-a facut dor de desert, de scuba diving sau snorkeling, dar mai ales de un popor cald.

Plecarea: vineri, 18 septembrie 2009. Abia astept .. Africa Africa

Sper ca la intoarcere sa anunt ca vom fi 4 ... :)