"Viata-i grea, noroc ca trece repede"

Asa imi spunea un prieten zilele trecute. Eram inca sub influenta negativa a revelionului, cu ideea fixa in cap, ca a mai trecut un an, nicidecum cu bucuria venirii unui an nou. Eram speriat ca in acest an, cu bucurii si greutati, ca si pana acum, voi atinge 35 ani. Eram speriat ca voi vorbi in curand ca batranii ("acum 20 de ani, la Revolutie eram la scoala .. blah blah blah"), iar tot mai multi in jurul meu mi se vor adresa cu "dumneavoastra"... Eram speriat

Din pacate sunt ca fiul meu, in varsta de 2 ani, aflat in plina perioada "de ce?". Si tot stau si ma tot intreb: de ce ne bucuram ca a mai trecut un an??? De ce ne bucuram ca au trecut 10 ani de la terminarea liceului? De ce ne bucuram ca au trecut 10 ani de la terminarea facultatii? De ce?

Sper ca doar din cauza ca vrem sa vedem jumatatea plina a paharului, fara a vedea insa ca totodata mai avem doar o jumatate goala din acel pahar.

Suntem o specie tare ciudata: abia asteptam sa vina primavara, abia asteptam sa vina vara, abia asteptam sa mergem in concediu, abia asteptam sa terminam azi serviciul si sa mergem acasa, abia asteptam sa vedem copilul cum merge, apoi cum termina scoala, abia asteptam sa il dam la facultate, sa il vedem la casa lui... Abia asteptam. Parca toata viata abia asteptam ziua de maine ... in loc sa ne bucuram de cea de azi.

Suntem in fiecare zi la servici, parca tot mai ocupati si mai stresati ca in ziua precedenta. Dar nu-i nimic, sa asteptam sa vina week-end-ul, sa ne relaxam ... :(

Speriat ca trece timpul, am inceput sa dau dreptate egiptenilor din antichitate, care isi lasau lucruri neterminate si pentru "after life". De ce nu avem timp in prezent, sa le programam pentru "after life". Mai bine decat sa ne stresam ca nu avem timp sa le facem pe toate.

In concluzie, merci mult, prietene, ca mi-ai deschis ochii! La inceput eram trist ca trece timpul si nu avem timp pentru tot. Parca totusi e mai bine sa ne bucuram ca a mai trecut un an, ca au trecut 10 ani de la terminarea liceului, etc, decat sa tot asteptam ziua de maine, cand, speram ca va fi mai bine ca azi ... S-o credeti voi! Eu vreau doar sa ma bucur de "azi"!!!

Bine ai venit, 2010!

Salutare Noului An,


A mai trecut un an, plin ce-i drept, si de bune si de rele. Poate suntem mai destepti, mai sanatosi, mai bogati. Unii au mai crescut, altii s-au mai ingrasat. Poate am ramas la fel, fara sa invatam nimic din 2009. Vom vedea.
Ca bilant personal, 2009 a avut concedii frumoase (Austria, Malta, Spania, Italia, Franta, Monaco, Egipt), momente minunate in familie (Eric a invatat sa mearga si sa vorbeasca, ba chiar a inceput si gradinita), satisfactii profesionale (intrarea firmei in marea familie Europcar) si nu in ultimul rand a ramas ceva timp si pentru pasiuni / hobby ( fotografii alaturi de Mihai Moiceanu, sau Dani Baltat). A fost un an care a adus insa si multe "rele" in tara: am avut parte de o criza economica dureroasa la buzunar, de o gripa devenita pandemica, si poate ce e mai rau din toate, de stres, devenit deja parte din viata de zi cu zi.
Asa ca, 2010 sa fie un an cu concedii mai frumoase, cu momente mai minunate in familie, cu satisfactii profesionale si mai mari, sa fim sanatosi, si bineinteles sa avem timp si de pasiuni. Sa nu mai avem crize, sau gripe, ca stres oricum vom avea.
La Multi Ani, 2010, iti doresc sa iei premiul "Cel mai bun an de pana acum!"